Informatii despre inot

Buna ,sunt Andreea am 12 ani. Fac inot de performanta . Proba mea preferata este spatele. Din pacate am avut o pauza destul de mare de un an si jumatate pentru ca am avut sinuzita, cam toti inotatorii/inotatoarele au sinuzita . De atunci am inceput iarasi cu antrenamentele cu ajutorul profesorilor mei Grigore Marius si Liviu Vlasceanu.

Inotul este cel mai complex sport. Incearca si tu !

Cateva informatii despre inot.Citeste si afla!!

Inotul este o activitate care iti va aduce o multitudine de beneficii, de la cele fizice pana la cele mentale si sociale. Inotul iti ofera un excelent antrenament cardiovascular si de asemenea iti tonifica musculatura, te ajuta sa slabesti si iti fortifica plamanii. Daca vei intelege cu adevarat beneficiile inotului si il vei practica, iti vei imbunatati cu adevarat viata.

Inotul este o optiune excelenta pentru a face miscare in orice perioada a anului, dar este o activitate mai populara mai ales pe timpul verii, cand se poate practica in bazine descoperite sau chiar la mare. Cand faci sporturi “pamantene” precum alergatul, aerobicul sau ridicatul greutatilor, iti soliciti foarte mult articulatiile si sistemul muscular. Inotul nu iti forteaza articulatiile, din contra, este considerat o activitate cu risc scazut de injurii daca este practicata asa cum trebuie si chiar ajuta la vindecarea diverselor afectiuni ale aparatului locomotor.
Un studiu recent efectuat demonstreaza ca inotul te ajuta sa traiesti mai mult… si mai bine. Au participat 40.000 de barbati cu varste cuprinse intre 20 si 90 de ani, iar rezultatele sale au fost incredibile: cei care practicau inotul aveau cu 50% mai putine sanse sa decedeze din diverse motive decat cei care practicau alergatul sau mersul pe jos.

Inotul este o forma de antrenament care creste frecventa cardiaca si stimuleaza circulatia. In timpul inotului, toate grupele musculare sunt puse in miscare simultan, provocand organismul la un antrenament total. Frecventa cardiaca trebuie sa creasca cu scopul de a furniza mai mult oxigen pentru activitatea musculara. In timp, rezistenta organismului va creste iar antrenamentul va deveni mai usor.

Inotul are o influenta pozitiva asupra plamanilor, in sensul ca in timp va creste capacitatea respiratorie si vei respira mai eficient. Acest lucru este benefic pentru persoanele in varsta a caror capacitate respiratorie incepe sa scada odata cu varsta. De asemenea, inotul este folositor pentru adultii si copiii cu astm. Studii efectuate pe esantioane reprezentative de copii si adulti au aratat ca inotul reduce severitatea episoadelor de astm. Cresterea capacitatii pulmonare castigata prin inot si inhalarea aerului umed care inconjura piscina pot imbunatati functia pulmonara si controleaza episoadele de astm. Dar clorul cu care se dezinfecteaza piscinele poate exacerba simptomele astmului. De aceea este indicat sa se ventileze corespunzator spatiile unde sunt plasate piscinele inchise.

O persoana de 60 de kilograme care inoata intr-un ritm moderat va arde aproximativ 240 de calorii la fiecare 30 de minute. Cu timpul, arderea caloriilor si cresterea metabolismului derivata din inlocuirea grasimii cu masa musculara poate conduce la o scadere in greutate importanta. Pentru ca scaderea in greutate sa se produca, dieta trebuie sa fie controlata. Un studiu efectuat arata ca pierderea in greutate prin inot este destul de dificila deoarece se banuieste ca apa rece din piscina stimuleaza apetitul. Acest tip de antrenament prin inot este diferit de alte tipuri de exercitii care incalzesc corpul si, ca rezultat, reduc pofta de mancare.
Pentru multe persoane, inotul este ca si o forma de meditatie. Acest lucru este posibil deoarece inotul este o activitate care necesita maxima concentrare si nu o poti combina cu alte distractii precum cititul sau privitul la televizor. Inotul reduce stresul si te face sa te simti relaxat si odihnit.

Inotul este distractiv si poate fi o modalitate foarte buna de socializare. Chiar daca il practici pe plaja sau in piscina, este placut sa inoti cu alte persoane. Poti sa urmezi un curs de aerobic in apa si sa socializezi in timp ce lucrezi. Exercitiile aerobice efectuate in apa sunt mai eficiente deoarece in general miscarea in apa te face sa depui mai mult efort. Pentru femeile insarcinate exercitiile efectuate in apa tonifica musculatura folosita in timpul nasterii. Pentru cei mai in varsta, cu probleme articulare (artrita), exercitiile efectuate in apa sunt mai sigure, satisfac dorinta de miscare, cresc flexibilitatea si au impact scazut asupra articulatiilor.
Indiferent de varsta, greutate, nivel de calificare, inotul este o alegere excelenta de petrecere a timpului liber si nu numai. Poate fi privita si ca o forma de antrenament pe care sa o adaugi la exercitiile pe care le faci in mod obisnuit. Inainte de a incepe antrenamentul obisnuit, inotul te va ajuta sa te incalzesti, iar dupa ce iti termini exercitiile, te va ajuta sa te racoresti si sa-ti relaxezi musculatura.
Inotul este un exercitiu care aduce beneficii atat adultilor cat si copiilor. Accesul la inot in general nu este asa costisitor. Piscinele exterioare sunt binevenite pe timpul verii in timp ce bazinele acoperite permit antrenamentul in orice anotimp.

Ca si o concluzie….
� In timpul inotului iti folosesti majoritatea grupelor musculare si de
asemenea iti soliciti la maxim inima si plamanii,asemenea iti soliciti la maxim inima si plamanii,
� Creste forta si rezistenta musculara, se imbunatateste postura si creste flexibilitatea,
� Este folositor in special pentru persoanele obeze si de asemenea pentru cei cu probleme articulare si ale spatelui,
� Inotul este un sport excelent pentru persoane de toate varstele si nivelele profesionale,
� Nu exercita presiune asupra articulatiilor, precum alergatul, aerobicul sau ridicatul greutatilor,
� Te ajuta sa mai dai jos din kilograme, cu conditia sa tii si o dieta corespunzatoare.

De ce practicăm înotul şi nataţia?

Cunoaşterea înotului vă poate salva viaţa într-o situaţie dificilă şi la randul vostru puteţi salva viaţa altcuiva.

Educatia pozitiva si empatia face ca relatie PROFESOR – COPIL sa fie echilibrata si relaxata.

Apa înlesneşte mişcarea sub forma gimnasticii la persoanele sedentare sau supraponderale.

Înotul este un sport benefic pentru organism, deoarece:

  • este un excelent relaxant
  • este un efort neinvaziv – fără efecte adverse asupra organismului

Dacă vorbim de efectul kinetoterapeut al înotului mai adăugăm:

  • amelioreaza funcţiile aparatului locomotor
  • eficient în boli metabolice
  • afecţiuni cardio-respiratorii
  • afecţiuni ale sistemului nervos

Mai recomand înotul celor inundaţi de vecinii aiuriţi.

C0PIII SI INOTUL SPORTIV

Spre deosebire de ‘scalda‘ in apa de care poate beneficia fiecare dintre noi, ‘inotul sportiv’, sportul nr. 1 al copilariei multor generatii de copii, a devenit o activitate ce necesita o atenta instruire in compania educatiei pentru munca la cele mai inalte exigente (compatibil cu manifestarea chiar a spiritului de eroism, de sacrificiu, vezi exemplul graitor al neuitate-i Nadia…).

Inotul, ca debut in sport, a ‘fost’ al adultilor, chiar al acelor profesionisti care traiau din meseria de a se intrece, pe bani si la pariu (Londra, inceput de sec.XIX).

Ideea ca inotul poate deveni sportul nr.1 al copilariei poate fi atribuita, in doua randuri, australienilor:

in 1893, Alik Wickham la 12 ani lanseaza tehnica ‘crawl’ ‑ tehnica cea mai rapida si spectaculoasa care a ‘cucerit’ lumea.

‑ din 1946, imediat  dupa terminarea razboiului, ei au organizat foarte multe intreceri de copii (ideea era a unui campionat, cu multe concursuri, aditionare de puncte si desemnarea unui campion autentic..).

Dar dupa 1950, Beth Kaufmann, USA initiaza ‘age groups sistem’‑ul californian, care, in scurt timp, a lansat serii mari de inotatori de elita, sistemul fiind extins treptat in toata America, apoi in Europa pentru ca, in final, sa devina un mod de organizare agreat de FINA. [**]

Evident, sistemul a creat si conditiile exagerarilor. Copiii cu slaba lor capacitate de a se opune ‘nebuniilor’ adultilor (fie antrenori fanatici, fie parinti megalomani) au fost declarati, cu gingasie perfida ‘copii minune’, aducand ‘age groups sistem’‑ul la conditia de ‘scop in sine’.

Cei mai multi dintre acesti copii se antrenau doar pentru ocuparea locului I si nimeni nu‑i ajuta sa inteleaga ca intrecerea era un mod de joaca menit ai forma in acest spirit pentru ca peste ani sa aspire a deveni campioni autentici.

Cand s‑a observat ca cei mai multi ‘campioni’, dupa o serie scurta de succese, se gandesc ‘sa se lase’ de inot (ca niste veritabile vedete !)…. dar, mai grav cand pentru obtinerea locului I s‑a facut ‘pace cu drogul..’ efectele negative, distrugatoare au inceput sa se vada…

Opinia publica sportiva a inceput sa se intrebe: ‘la ce sunt buni acesti campioni?’, ‘de ce sa sacrificam generatii intregi de copii normali pentru a gasi cativa campioni anormali?';

İn plus,  multi specialisti, care stiau ca o asemenea activitate ofera ‘culcus cald’ unor non‑antrenori, au stabilit cu exactitate datele care dirijeaza corect/optim ‘fabricarea de recorduri’…si au exclus din acest ‘menu’ tocmai ‘copiii minune’, inlocuindu‑i cu o activitate de angrenare si invatare a inotului a cat mai multor incepatori, din care, peste ani, pot fi alesi cei care doresc ei insasi sa faca performanta.

[ İn 1981 asa era reprezentata ideea performantei la copii in Rev. Swimming magazine, SUA….]

Dar ‘Moda copiilor minune’ este pe cale de ‘disparitie’, multe federatii au hotarat sa acorde sansa primului campion de abia dupa varsta de 11-12 ani (multi dintre antrenorii autentici zambesc chiar si la aceste categorii de varsta), dar pentru atingerea unui nou statut, celor mai mici dintre copii le sunt necesare mai multe bazine, monitori si antrenori entuziasti, un sistem de organizare competitionala temeinic sponsorizata, ( chiar din randul parintilor).

Iata ‘filmul’ ideal al modului de dirijare a unui copil pentru a deveni un cunoscator al inotului sau chiar un viitor sportiv (in masura pe care acesta o doreste…):

— pana la 4‑5 ani: cat mai multa scalda, baie, joaca in apa, evitand clar fortarea si, mai ales, contactul neplacut al ochilor cu sapunul; obiectivul principal – placerea de a juca in apa.

— intre 5‑9 ani: invatarea inotului de supravietuire ‑ saritura in apa adanca, ‘calcarea apei’, inot defalcat cu picioarele, inot in coordonare globala (-/+respiratie)

pe distante scurte; atingerea unui nivel cat mai natural de relatii cu apa, cu bazinul, cu regulile de lectii sau de joaca;

… intre 8‑11 ani: invatarea inotului sportiv, a cat mai multor procedee tehnice, a starturilor, a intoarcerilor in conditiile impuse de efortul aerob‑moderat si a sprinturilor de maximum 50m, joaca cat mai multa ;

‑– intre 10‑13 ani: perfectionarea tehnicii insusite in compania efortului combinat ‑ aerob superior, ‘la prag’, sprinturi, cu accentuarea frecventa a modalitatii calitativ

superioare de a inota ‘cea mai mare viteza cu cele mai putine miscari'(vezi BEST), intreceri de stafete (joc);

— intre 12‑15 ani: specializarea in 1‑2 procedee personale, si, definitivarea optiunii de a concura in 2‑3 probe individuale si de stafeta;

—intre 14‑17 ani:atingerea maiestriei;

—dupa 16 ani: consacrare nationala, internationala;

—dupa 22‑24 ani: intreruperea treptata a regimului de viata sportiva, ‘dezantrenare’.

consemnam ca, independent de actiunile australienilor, americanilor, in 1951, in Romania, au existat deja cluburi cu echipe de copii inotatori, parca niste xeroxcopii ale sistemului ‘age groups’: Stiinta Buc antrenori sotii Enaceanu, Universitatea Cluj, antrenori Iordaki Bella si Gyuri Baja dintre elevii lor amintim pe St.Kroner, Astrid Gobel, Toma Varlaam, Gavrila Blajek, Miky Popescu, Marga Wittchenstein, fratii Stefanescu s.a. din Buc. iar de la Cluj –  Ovidiu Hagea, Iuliu Lorincz, Mircea Doleanu, Cezar Danciu, Kathy 0rosz, Mircea Olaru, s.a.

Cel ce doreste sa devina ‘un mare’ inotator trebuie sa‑si ‘inchine’ copilaria si adolescenta ‘Zeului Neptun’, adorat de cetatenii Romei (Poseidon la vechii greci), la ora actuala ’Zeul Bazin’…..

‘El’ il va rasplati cu numeroase satisfactii, de regula, izvorate din ‘munca si stradanie’ cinstite, calitati care alaturi de o stare perfecta de sanatate, il vor insoti TOATA viata; toti inotatorii ajunsi prin actiuni echilibrate la varsta senectutii au declarat ca aici ‘ajungi’ si prin practicarea sistematic ‑ constienta a inotului, a sportului. Cei care incerca sa‑l ‘insele’ n‑o pot face la infinit!

(1965 – la bazinul Floreasca, grupa experimentala ‘Viitorul’ este fotografiata la partea de perfectionare a tehnicii startului )


INOTATORI ROMANI MEDALIATI OLIMPICI:

Pentru ca Jocurile Olimpice este principalul obiectiv in acest moment pentru sportul mondial, sa trecem in revista medaliile romanesti obtinute la inot, de-a lungul timpului la Olimpiada.

Prima medalie obtinuta de inotul romanesc a fost adusa de catre Anca Patrascoiu la JO de la Los Angeles din anul 1984. Desi delegatia sovietica a boicotat competitia, performanta Ancai Patrascoiu ramane meritorie: medalie de bronz in proba de 200 spate cu timpul de 2.13.29

La patru ani, JO Olimpice de la Seul au adus alte doua medalii inotului romanesc prin Noemi Lung in probele de mixt. Argint la 400 si bronz la 200, timpii obtinuti devenind borne de neatins pentru mult timp pentru oricare atlet roman: 4.39.46 la 400 m mixt si respectiv 2.14.85 la 200 m mixt.

Olimpiada de la Sydney a fost si cea mai prolifica pentru Romania. Diana Mocanu cucerind primele medalii olimpice de aur in probele de spate. Meritorie este si prestatia inotatoarei Beatrice Caslaru care a reusit ca si Noemi Lung la Seul sa cucereasca medalii in probele de mixt.

Razvan Florea este primul medaliat din istoria inotului masculin romanesc prin performanta obtinuta la Atena in proba de 200 spate. 1.57.56 si medalie de bronz singura medalie pentru inotul masculin din Romania obtinuta la o editie a JO.

Camelia Potec este ultima campioana olimpica a Romaniei, ea impunandu-se la Atena in proba de 200 liber, dupa o cursa in care pornea in finala de pe culoarul 1 cu a 7-a sansa.

Inotatori romani:

-Camelia Potec


Camelia Potec simte nevoia de o perioadă de pauză

Dezamăgită de ratarea unei medalii la CE, sportiva de 28 de
ani renunţă momentan la înot. Cea mai titrată înotătoare româncă aflată în
activitate vrea să se ocupe mai mult de familie şi de afaceri.

Camelia Potec: Sincer, nu tocmai bună, am ratat de puţin medalia în
trei probe. Am luat locul 5 la 800 de metri, locul 4 la 1.500 de metri şi locul
4 la 400 de metri. Sunt nemulţumită atât de rezultate, cât şi de timpii
realizaţi.

La un moment dat spuneai că te gândeşti la retragere. Care este
situaţia acum?

Pot spune un singur lucru cert: nu mai intru în bazin în 2010. Îmi trebuie
minimum două sau trei luni în care să pot lua o decizie asupra viitorului meu.
Până atunci, voi înota cel mult într-o vacanţă pe litoral.

Care sunt motivele care stau la baza deciziei tale?

Nu e vorba aici de oboseală sau că mă dor braţele, totul e pe plan psihic. Am
traversat o perioadă foarte dificilă în ultimul an, cu multe probleme personale
şi vreau să stau departe de orice sursă de stres.

Te-ai consultat şi cu antrenorul tău, Philippe Lucas?

Nu a încercat să pună presiune pe mine, nu mai am 15 ani să nu mai ştiu ce
vreau de la viaţă. Mi-a spus doar să iau o decizie care să mă facă fericită ca
om, nu neapărat ca sportivă.

Care este relaţia ta cu federaţia şi cu COSR în acest
moment?

Sincer, am primit multe încurajări din toate părţile şi am o uşă deschisă
dacă vreau să revin. Am vorbit cu domnul Dobrescu (n.r – secretarul general al
COSR) în Ungaria şi mi-a spus că mă aşteaptă la o rundă de negocieri dacă vreau
să concurez la Olimpiada de la Londra.

Ce intenţionezi să faci în această perioadă de repaus?

În primul rând, vreau ­să-mi deschid o afacere, iar apoi voi pleca în vacanţă
pe undeva cu prietenii. Ori la Băile Felix, ori în altă staţiune
balneoclimaterică, unde să nu fac nimic altceva decât să mă relaxez.

Palmaresul Cameliei Potec

-Bronz la 200 de metri liber la CE 1997.

-Aur la 200 de metri liber şi la 400 de metri liber la CE 1999.

-Bronz la 200 de metri, 400 de metri liber şi cu ştafeta de 4×100 de metri
mixt la CE 2000.

-Aur cu ştafeta de 4×200 de metri la CE 2000.

-Bronz la 200 de metri liber la CM 2001.

-Bronz la 400 de metri liber la CE 2002.

-Argint la 200 de metri liber la CE 2002.

-Bronz la 800 de metri liber şi cu ştafeta de 4×200 de metri liber la CE
2004.

-Argint la 400 de metri liber la CE 2004.

-Aur la 200 de metri liber la CE 2004.

-Aur la 200 de metri liber la JO 2004.

-Bronz la 400 de metri liber şi la 800 de metri liber la CE 2008.

-Argint la 200 de metri liber la CE 2008.

-Bronz la 1.500 de metri liber la CM 2009.

-Florea Razvan

-Anca Patrascoiu

Din nou în
Blocstarturi

DIN NOU ÎN CONCURSURI, DUPĂ 20 DE ANI

Între 30 iulie – 7august 2010, Suedia găzduieşte la Gotteborg, Campionatele
Mondiale de Inot Masters (veterani). Este o competiţie care se desfăşoară din
1978, cu baremuri de participare şi recorduri omologate. Întrecerea, ca şi
premierea rezultatelor, se face pe grupe de vârstă din 5 în 5 ani. Aşteptate cu
multă bucurie peste hotare, Campionatele vor trece aproape neobservate în
România. La noi în ţară ştiu că există doar câteva
cluburi cu activitate de masters, unul dintre ele fiind Reşiţa 07. Acest club a
participat şi la Campionatele Europene de Masters de anul trecut, în Spania,
unde Carla Negrea Troner a luat prima medalie pentru Romania la o astfel de
competiţie!

Puţini dintre foştii înotători de performanţă ştiu despre acest
concurs, pentru că nu toţi mai au legatură cu mişcarea sportivă. Mai mult, nu
există un for care să ofere informaţii celor interesaţi de aceste concursuri,
deoarece federaţia de specialitate (nataţie) nu are ca obiect de activitate şi
mastersul. Aşa că veştile circulă mai greu, doar de la om la om, dar totuşi
circulă. Zilele trecute am aflat că şi la Ploieşti a apărut un club de masters.

-Carmen Bunaciu

Carmen Bunaciu are amabilitatea de a vorbi celor interesaţi de înot.
Invitaţia realizării unui interviu a fost acceptată fără condiţii. Poate doar
absenţa timpului liber a făcut ca materialul următor să se întindă pe o perioadă
mai lungă de timp. Consider că e mai bine să nu vă reţin atenţia cu ce am
întrebat eu, lasându-vă să savuraţi întâmplările unei cariere frumoase în
înot.

Repere din cariera sportivă

Am obţinut 3 locuri IV la Jocurile Olimpice
Moscova 1980 şi Los Angeles 1984, medalie de bronz la Campionatele Mondiale din
1982 ( Ecuador), 3 medalii de bronz Campionatele Europene seniori în 1977, 1981
şi 1983, 10 medalii, din care 5 de aur, la Jocurile Mondiale Universitare Mexico
City -1979, Bucureşti -1981, Edmonton -1983 şi Kobe-1985. Am fost dubla
câştigătoare a concursului preolimpic în 1979, medaliată cu aur şi argint la
Jocurile Bunăvoinţei Moscova-1986.
Multipla campioana şi recordmana balcanica şi
naţională Unul din recorduri mai este încă în vigoare, 27,54 la 50 m fluture
stabilit la naţionalele de la Arad în 1986, în ultimul an de activitate sportivă
şi când găsisem o mare plăcere în a înota acest procedeu. Dinamovista Ionela
Cozma i-a pus însă gând rău, ar fi grozav să-l dobore în viitorul apropiat. A
stat destul în picioare…

Eternitatea unei scufundări

in-curtea-scolii-generale-nr-1-sibiudupa-multi-ani

Carmen Bunaciu în curtea şcolii după mai mulţi
ani

Înotul l-am început la 7 ani, la Sibiu
(acolo unde m-am şi născut), în urma unei selecţii făcuta la Şcoala Generală
nr.1, am participat la nişte probe fizice pe stadion şi apoi la „marea” piscină
de 20 de metri de la Baia Neptun, unde am fost băgaţi la apă. Mama şi azi îmi
povesteşte, că în momentul în care am fost puşi sa sărim de pe marginea
bazinului în braţele antrenorului aflat în apă şi până am ieşit la suprafaţă, în
acele câteva zecimi de secunda, i s-a părut ca i-au stat şi inima şi ceasul
!

A urmat vestea ca am trecut această testare şi au început drumurile spre
bazin pentru antrenamente. Mi-a plăcut, dar nu foarte mult la început, mi-a fost
şi frica, mi-a fost şi greu, dar părinţii m-au incurajat constant şi am ajuns
astfel sa întârzii la bazin şi după terminarea antrenamentului, când mai
rămâneam la joaca în apă, desigur.
Marele noroc, aş spune azi, e că am
început înotul în oraşul natal, pentru că acolo nu era o problema să te
deplasezi, distanţele fiind mici, de oriunde veneai, spre deosebire de
Bucureşti, unde dacă nu ai noroc de un bunic sau o bunică dedicată, mulţi
copilaşi nu pot ajunge să înveţe acest minunat sport, nici măcar în vacanţa de
vară, darămite în cursul anului şcolar.
În cei aproape 20 de ani ca sportivă,
am avut doi antrenori de excepţie: pe Nicolae Dembitchi la Sibiu şi pe Cristina
Sopterian la Clubul Dinamo Bucureşti, doi oameni deosebiţi, cărora le mulţumesc
şi pe aceasta cale, pentru grija care mi-au purtat-o şi răbdarea avută pe
parcursul anilor.

poza-universiada-1981-bucuresti-3

Carmen Bunaciu locul I Universiada 1981
Bucureşti

Medalie cu peripeţii la Mondiale

Am reuşit în cariera sportivă să cuceresc cam 270 de
medalii, interne şi internaţionale. Prima clasare pe podium mi-a adus o diplomă
şi a fost pentru locul III ocupat la 50 metri bras la debutul competiţional de
la „ Cupa Speranţelor” desfăşurată la Ploieşti, la un an după începerea
înotului. Am fost extrem de surprinsă atunci când crainicul a anunţat
premiantele probei, că nu am apucat să mă dumiresc şi să mă bucur decât după ce
am coborât de pe podium…
Cea mai dragă medalie îmi este, cred, cea de la
Campionatele Mondiale desfăşurate în 1982 la Guayaquil, în îndepărtatul Ecuador,
când am ratat plecarea la timp spre concurs, fiind întoarse de la aeroport,
pentru ca nu făcuserăm un vaccin absolut necesar pentru deplasarea în acea ţară,
cel contra febrei galbene. Am plecat după o săptămâna şi am ajuns acolo după o
zi şi jumătate, trebuind sa ne oprim peste noapte la Madrid, fiind găzduite la
Ambasada României, unde era şi o mică piscină, reuşind să mai prind astfel încă
un mini-antrenament. Am ajuns în noaptea dinaintea concursului, adversarele mele
au crezut că nu mai venim, pierdusem şi şedinţa tehnică şi a trebuit să înot în
calificări în prima serie, primul culoar, neavând timpi de înscriere!!

poza-universiada-1981-bucuresti-6

Carmen Bunaciu înotând în procedeul spate

După
toate aceste ghinioane, am avut parte totuşi şi de un pic de noroc, că proba
favorită, cea de 200 de metri spate, a fost în ultima zi de concurs şi am reuşit
până atunci să mă acomodez atât cu fusul orar cât şi cu clima specifica zonei,
foarte cald şi umezeala mare ziua, iar serile răcoroase. Competiţia era în bazin
descoperit şi îmi aduc aminte ca am primit împrumut de la înotătorii japonezi,
un sac de dormit să-mi ţină de cald la ţarc, în aşteptarea probei care era chiar
ultima, după finala de la 1500 liber masculin. În lupta pentru medalie am reuşit
sa întrec pe una din înotătoarele est-germane, sosită a patra, dar şi pe cele
americane. Mai rapide decât mine au fost Cornelia Sirch , campioana cu un nou
record mondial şi australianca Georgina Parkes.
Medalia mondială, a fost un
vis împlinit, după mulţi ani de pregătire şi mii de kilometri înotaţi anual.
Ştim cu toţii că înotul e un sport destul de monoton, te duci şi te întorci
intre două capete de bazin, alergi sau tragi de tine şi la sala de forţă. E un
sport în care formarea pentru marea performanţă, durează cam 10 ani , şi în care
nu trebuie neglijată nici pregătirea psihologică, atât de necesară pentru
controlul emoţiilor şi pentru trecerea obstacolelor, atunci când iţi este poate
mult prea greu, când doare al naibii de tare sau când tu trebuie sa pleci spre
bazin, deşi afară plouă şi nu
se arată
soarele…

Despre alegerile FRN

Trebuie să recunosc că este un subiect destul de
delicat pentru mine. În urma cu patru ani făceam echipă cu Matei Giurcaneanu,
Răzvan Florea, Ştefan Gherghel şi Nelu Miclăuş. Aveam un program, speranţe şi
multi susţinători, credeam noi. S-a dovedit greşit până la urmă, pentru că ai
noştri colegi, care ne-au încurajat şi aprobat demersurile, în momentul
alegerilor au votat altceva.

Anul acesta, echipa nu a mai fost, Matei a ales
sa candideze ca vicepreşedinte, a fost opţiunea lui, ştiam de ea de câteva luni
chiar, dar ce m-a durut cel mai mult a fost, nu că nu am mai concurat, ci acele
candidaturi unice şi faptul că rezultatele pentru Biroul federal erau ştiute
înaintea alegerilor. Prin aceste înţelegeri, cum spunea cineva pe site, înotul a
fost luat înotătorilor şi completez eu, cred ca ni s-a luat şi speranţa ca va
fi, curând, mai bine.


-Diana Mocanu

Diana este acum antrenoarea unui grup de 10 copii la bazinul
Liceului cu Program Sportiv (LPS) din Brăila. Ea spune că vina pentru că şi-a
încheiat fulminanta carieră la numai 18 ani aparţine celor din stafuul tehnic al
naţionalei de nataţie.

Diana Mocanu – fişă de campion



S-a născut pe 19 iulie 1984 la Brăila. A atins apogeul carierei la numai 16
ani, în 2000, când a câştigat două medalii de aur la Olimpiada de la Sydney, în
probele de 100 si 200 de metri spate.

Are la activ sute de curse câştigate. Este multimplă campioană naţională a
României în mai multe probe de nataţie.

VEZI
GALERIE FOTO CU DIANA MOCANU AICI

În 2000, toată lumea a crezut că Diana va domina înotul mondial cel puţin un
deceniu. ÎDin păcate, n-a fost aşa. Absolut şocant, sportiva a abandonat sportul
de performanţă la numai 18 ani, când de-abia trebuia să înceapă adevărata
carieră.

S-au invocat probleme de sănătate. S-a bârfit mult despre viaţa ei
extrasportivă. Cert este că fosta mare speranţă a înotului a dispărut din lumina
reflectoarelor.

Acum, este un modest antrenor de înot la un liceu brăilean şi îşi aminteşte
cu nostalgie cu vremea cânda marile campioane de nataţie ale lumii îi ştiau de
frică.

Mini-interviu: Despre trecut, cu regret în
glas

Ai renunţat la 18 ani. Nu te încearcă regrete niciodată?

Eram terminată fizic şi psihic. De la vârsta de 12 ani a trebuie să fac
faţă unui volum de muncă imens. A fost un efort foarte intens, cu rezultate pe
măsură. Recordurile mele naţionale, la toate categoriile de vârstă, au rezistat
mulţi ani. Unele încă mai rezistă. După Olimpiada de la Sydney am cerut un an de
pauză, pentru că eram extrem de obosită. Din păcate, am fost obligată să merg
mai departe iar organismul meu a cedat. Medicii şi antrenorii de la lot ar fi
trebuit să ştie cum să-mi dozeze programul pentru a nu-mi distruge cariera. Eu
eram doar un copil…

La 26 de ani eşti încă foarte tânără. Te tentează să revii?

Este imposibil. Am probleme medicale destul de complicate. Ceva la
tiroidă. Se manifestă destul de ciudat: am stări de somnolenţă şi, uneori, mă
sufoc. Medicii spun că nu am cum să mai fac performanţă în aceste
condiţii.

Vrea să crească noii campioni ai înotului

Una dintre cele mai cunoscute înotătoare ale Brăilei, câştigătoare a
nenumărate premii şi medalii, Diana Mocanu, „regina înotului românesc”, a trecut
din postura de sportivă la cea de antrenoare.

Am găsit-o la bazinul LPS Brăila, într-o după amiază de sâmbătă, printre
zecile de copii veniţi la înot. Fosta campioană a României se ocupă de
pregătirea a 10 copii, avansaţi, pe care-i antrenează zilnic.

Odată încheiată activitatea sportivă, Diana a călcat pe urmele antrenoarei
sale, Laura Sachelarie şi a devenit la rându-i mentor pentru puştii care vin la
bazin.

Mărturiseşte deschis că nu ştie dacă va reuşi să o ajungă pe antrenoarea sa.
„Îmi doresc să calc pe urmele Laurei Sachelarie, dar nu ştiu dacă acest lucru
este şi realizabil. Copiii din ziua de astăzi nu sunt cum eram noi, sunt ceva
mai pretenţioşi şi vin la bazin o scurtă perioadă de timp”, spune cu tristeţe în
glas Diana care adaugă că pe la 15 – 16 ani tinerii talentaţi sunt fie luaţi de
cluburile mari şi pleacă din oraş, fie renunţă la înot în favoarea altor
preocupări.

„Copiii nu mai sunt motivaţi pentru a practica acest sport”

Sportiva Diana Mocanu spune că dacă ar fi copil din nou nu ştie dacă ar mai
face aceleaşi eforturi pentru sportul care a consacrat-o.
„Ştiind acum
cât de greu este şi ce eforturi implică nu ştiu sincer dacă aş mai fi dispusă să
mă dedic înotului. Ştiu însă că indiferent de ce va dori copilul meu, va face
înot”, spune fosta sportivă.

În ceea ce-i priveşte pe micuţii care-i sunt învăţăcei, ei bine, Diana Mocanu
spune că din păcate foarte mulţi copii care vin la bazin nu ajung aici pentru a
face performanţă. În plus, mulţi dintre ei sunt aproape obezi.

„Copiii nu mai sunt motivaţi pentru a practica acest sport. Vin la bazin
să înoate şi atât. Este drept că avem acelaşi bazin şi condiţii ca cele din
vremea copilăriei mele. Dar parcă pe vremea aceea se mai dădeau dulciuri,
premii, lucruri prin care să-i stimulezi pe copii. Acum nici nu poate fi vorba
despre aşa ceva”, spune Diana care speră ca anul acesta să reuşească să
atragă mai mulţi copii la bazin, mai ales că ar exista posibilitatea în vara
acestui an pentru realizarea unor cursuri de iniţiere gratuite.

Sub umbra trecutului

Anii de muncă, medaliile şi titlurile câştigate i-au adus odată cu retragerea
din activitatea competiţională câteva beneficii. Diana a primit un apartament de
la Primăria Brăila în care locuieşte şi în prezent şi două maşini de la Ion
Ţiriac pentru două titluri câştigate: pe una o foloseşte, pe cealaltă a
vândut-o.

-Beatrice Caslaru


Beatrice Câşlaru

Triplă campioană europeană în 2000 şi vicecampioană olimpică
în acelaşi an, Beatrice Coadă-Câşlaru are 18 medalii la competiţiile
internaţionale de top. Expertă în probele de bras şi mixt, brăileanca a reuşit
performanţe senzaţionale şi cu ştafetele României, fiind considerată cea mai
complexă sportivă din istoria înotului autohton.

„Nu am mai dat niciun interviu de şase ani, am multe de spus!”, îşi începe
zâmbind povestea Beatrice, care duce în prezent o viaţă liniştită în sânul
familiei, departe de lumina reflectoarelor.

Ascensiunea lui Beatrice a început odată cu Europenele de juniori din 1989,
când brăileanca devenea dublă campioană continentală. Doi ani mai târziu, la
doar 16 ani, Câşlaru făcea furori la CE de seniori de la Atena, cucerind patru
medalii de argint la 200 metri mixt, 400 metri mixt, 200 metri bras şi 400 metri
liber.

Contrar aşteptărilor, succesul de la Atena nu a fost urmat de o hegemonie a
româncei pe plan mondial. După şapte ani, marcaţi doar de o singură medalie de
argint la CE bazin scurt din 1996 de la Rostock, Câşlaru se maturizează şi
revine în elită cu trei medalii de argint la întrecerile continentale din 1998
de la Istanbul. Brăileanca se decide apoi să plece în Franţa cu gândul de a-şi
îndeplini marele vis al carierei: o medali
e olimpică.

Anul 2000, momentul ei de glorie

Condiţiile excelente de pregătire din Hexagon şi ambiţia de a se autodepăşi o
ajută apoi să demonstreze tuturor talentul imens de care dispune. Câşlaru
cucereşte trei medalii de la aur la Europenele de la Helsinki din 2000 la 200
metri mixt, 200 metri bras şi cu ştafeta de 4×200 metri liber. Forma ei
extraordinară se menţine şi la JO de la Sydney, acolo unde brăileanca urcă de
două ori pe podium.

„A fost un an de graţie. Experienţa din Franţa m-a ajutat mult. Am găsit
acolo o altă mentalitate, o altă atitudine faţă de sport decât la noi. Dacă în
România mai eram dată afară ocazional din bazin pentru că începea programul cu
publicul, acolo am avut, în schimb, parte de un tratament total diferit”,
explică Beatrice Coadă-Câşlaru.

Este femeie de afaceri

Argintul cucerit la JO 2000, în proba de 200 metri mixt, este cel mai
preţios trofeu al lui Beatrice

Retrasă după JO de la Atena din 2004, Câşlaru a rămas doar tangenţial în
domeniul nataţiei. Ea deţine împreună cu soţul ei o firmă de distribuţie de
echipament sportiv, specializată în comercializarea costumelor de baie şi a
produselor pentru înotul de performanţă.

„Suntem reprezentanţii în România a unei firme germane, care îmbracă
înotători de top pe plan mondial. Noi căutăm şi aici nişte copii talentaţi, pe
care să îi sponsorizăm, să îi îndrumăm în carieră şi care să devină ulterior
imaginea noastră, dar, din păcate, nu am găsit încă pe cineva care să se
încadreze în profilul unui potenţial mare campion”, afirmă fosta campioană
europeană.

Nu agreează combinezoanele moderne

Deşi a dispărut de câţiva ani din lumina reflectoarelor, Beatrice este încă
la curent cu ce se întâmplă în lumea nataţiei şi se uită la competiţiile
internaţionale atunci când treburile casnice îi mai permit acest lucru.

„Mă mai uit la televizor la concursurile importante. Nu sunt însă de acord cu
aceste combinezoane moderne. E adevărat că ele îmbunătăţesc performanţele, dar
nu toţi sportivii din lume au resursele financiare să şi le procure şi atunci
apare un decalaj artificial între competitori. Nu este o chestiune tocmai
fair-play”, spune Câşlaru, care este bucuroasă că aceste echipamente s-au
interzis.

Comparaţie între generaţii

Beatrice locuieşte acum cu familia la Brăila, oraşul ei natal. În sezonul
estival, înotătoarea se mută însă pe litoral, unde are un apartament. Distanţa
faţă de Bucureşti o împiedică să se gândească la o funcţie administrativă în
cadrul federaţiei. „Nu mă văd nici în postura de antrenoare, deoarece aş trece
totul prin filtrul meu şi aş avea probabil pretenţii ca cei mici să fie exact ca
mine. Aş face probabil doar cursuri de iniţiere, dar nu aş lucra niciodată cu
sportivi de performanţă”, ne dezvăluie tripla campioană europeană.

De altfel, Câşlaru subliniază că decalajul valoric dintre generaţia ei şi cea
actuală este unul imens. „Condiţiile din urmă cu două decenii erau infinit mai
ridicate. Statul ne ajuta cu medicaţie, bazinele erau mai bine întreţinute şi
copiii mergeau mai des la cantonamente în străinătate. La concursurile de
juniori participau sute de copii, iar acum abia de se mai umplu culoarele la
unele probe. Sunt puţini aceia care mai sunt dispuşi să facă compromisurile
generaţiei noastre. De aceea, după retragerea lui Răzvan Florea şi a Cameliei
Potec, situaţia înotului nostru nu va fi prea roză”.

Mai Înoată doar pentru întreţinere

Nevoită să renunţe la înot şi din cauza unei insuficienţe suprarenale,
Beatrice a rămas şi cu ceva probleme la coloană după încheierea carierei.
„Sportul de performanţă dăunează grav sănătăţii”, afirmă ironic fosta
campioană.

Câşlaru recunoaşte că a avut chiar o tentativă de revenire după retragerea
din 2004, dar lipsa susţinerii din partea autorităţilor române a determinat-o să
abandoneze acest proiect. În prezent, fosta înotătoare mai merge la bazin doar
pentru a se repune la punct cu condiţia fizică după sarcină.

Fac cam cinci antrenamente pe săptămână ca să mai dau jos din kilograme. Mai
în glumă, mai în serios, dacă mă reapuc de înot acum, în şase luni cred că pot
câştiga detaşat unele probe de la Campionatul Naţional deoarece din spate nu
vine mai nimic”, afirmă tranşant vicecampioana olimpică de la Atena.

-Carla Negrea

Carla Negrea Troner a obţinut prima medalie la un Campionat European de Înot
secţiunea Masters. Performanţa este unică în istoria scurtă a înotului masters
românesc. Medalia de argint obţinută în proba de 100 m spate este una istorică,
fiind prima medalie obţinută de un înotator care să reprezinte România şi un
club românesc.

Interviu cu Carla

Sabin: -Bună şi îţi mulţumesc că ai acceptat invitaţia de a oferi un interviu
pentru siteul swim.ro!
Felicitări pentru medalia de argint obţinută la
Campionatele Europene de Înot Masters de la Cadiz!


Cum a fost la
Cadiz?


Carla: -Locaţia a fost superbă,
păcat că nu a fost vremea chiar aşa de frumoasă. Fiind aşa de aproape de Africa,
mă aşteptam să fie peste 35 de grade, mie îmi place căldura foarte
mult.
Atmosfera a fost la fel ca şi la un campionat european de înot,
majoritatea concurenţilor a fost foarte bine pregatită. Când spun asta mă refer
la logistica din spatele lor: au antrenor, doctor, maseur, detalii importate din
sportul de mare performanţă. Organizarea evenimentului a fost impecabilă, având
în vedere că au fost peste 4000 de concurenţi!

-Cum au reacţionat oficialităţile noastre la performanţa ta?
-Am fost premiată de primarul Reşiţei, am primit premii
în bani din partea celor implicaţi în organizarea acestei deplasări a
Clubului de Mastes 07.

-Care sunt condiţiile în care te pregăteşti?

Reşiţa. Avem condiţii foarte bune la Reşiţa. Eu nu am putut înota

-În luna mai 2007 a fost redeschis bazinul
olimpic din


mai mult de 2-3 antrenamete pe săptămână, în jur de 1500m. Am mai făcut şi acasă
abdomene, flotări şi mobilitate, după ce îmi culcam fetiţa.

-Cu ce te ocupi?

-Sunt profesor de educaţie fizică, în cadrul CSS
Reşiţa şi CS Universitatea. Înainte de a-mi întrerupe activitatea profesională
pentru concediul de maternitate, am avut rezultate bune la nivel de juniori II,
obţinând titluri de campion şi vicecampion naţional.
În momentul de faţă am o
grupă bună. O campioana naţională la 50m bras – Rebeca Trotea, un vicecampion
naţional la 50 m bras -Sebastian Papuc şi medalie de bronz la Naţionale în proba
de 50m spate -Iasmina Boana.

-Povesteşte, te rog, cum ai învăţat să înoţi!

-Pe la cinci ani şi jumătate, tatăl meu m-a dus
pentru prima oară la un curs de înot. Ştiu că tot ţineam burta sub apă când
înotam pe spate, iar antrenorul ţipa la mine ca să stau cu burta sus. Eram mai
plinuţă şi nu am fost selecţionată. La un an după această întâmplare, o doamnă
profesoară de la bazin, Daniela Coroiu, a venit la şcoala unde învăţam eu. Eram
în clasa întâi şi ne-a întrebat cine vrea la bazin. Eu am fost singura din toată
clasă care a vrut şi aşa am început să merg la înot fără să ştie mama şi tata.
Eu trebuia să merg la centrul de pirogravură şi de desen la Casa Pionierului.
Eram “talentată” la desen. Mama a aflat de la o colegă de serviciu că eu merg la
bazin. Colega respectivă i-a transmis mamei că m-a văzut cu părul ud, fără
căciulă în luna noiembrie!
Aşa că am făcut consiliu de familie şi am hotărât
să merg la bazin şi să renunţ la desen. Rezultatele au venit destul de târziu,
prima medalie am câştigat-o în clasa a IV-a.

-Familia te sprijină în activitatea ta? Ştiu că ai o fetiţă. Înoată?

-Am o fetiţă de aproape 5 anişori. Am băgat-o de
mică în apă, încă de la 1 an şi ceva, în lac la noi, în Văliug şi i-a placut. La
2 ani şi jumătate cand s-a deschis bazinul am dus-o cu mine odată ca să înoate
puţin şi i-a fost foarte frică, aşa că am scos-o şi nu am mai băgat-o în apă
vreo trei luni, când ne-am dus la mare şi ea a zis că ştie să înoate şi nu vrea
colacul. Am lăsat-o să vad ce face, eram langa ea… bineînţeles că s-a dus la
fund şi de atunci nu a mai dat colacul jos… Acum a învăţat să înoate fără colac,
dar “pe sub apă”, cum îi place să precizeze. Soţul meu mă sprijină în toate
activităţile ce le fac. De multe ori, el stă cu fetiţa noastră…

-Ce-ţi place şi ce nu?

-Îmi place foarte mult sa călătoresc, să vad
locuri şi obiceiuri noi.

Nu îmi place minciuna şi nici invidia. Din păcate în
ziua de azi, le intâlnim foarte des.


-Tabel cu sportivii medaliati olimpici

Sportiv Medalie Proba Timp Locatia
Anca Patrascoiu bronz 200 m spate 2.13.29 Los Angels 1984
Noemi Lung argint 400 m mixt 4.39.46 Seul 1988
Noemi Lung bronz 200 m mixt 2.14.85 Seul 1988
Diana Mocanu aur 100 m spate 1.00.21 Sydney 2000
Diana Mocanu aur 200 m spate 2.08.16 Sydney 2000
Beatrice Caslaru argint 200 m mixt 2.12.57 Sydney 2000
Beatrice Caslaru bronz 400 m mixt 4.37.18 Sydney 2000
Camelia Potec aur 200 m liber 1.58.03 Atena 2004
Razvan Florea bronz 200m spate 1.57.56 Atena 2004

cine ma ajuta si pe mine cu un click aici http://www.gbx.ro/member_page.php?id=674 dau {}  {}

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s